03 dec.

LIMBAJELE IUBIRII – Vorbele rostite frumos

Limbajele iubirii - Network Academy

Iubirea înseamnă bunătate. Dacă dorim să ne exprimăm iubirea verbal, este bine să rostim vorbele pe un ton frumos. Acest lucru se referă la felul în care vorbim. Aceeași propoziție poate avea două înțelesuri diferite, în funcție de felul în care o spunem. Atunci când este spusă cu bunătate și tandrețe, afirmația ”te iubesc” poate fi o expresie reală a iubirii. Pe de altă parte, formula ”te iubesc?”, cu un semn de întrebare la sfârșit, schimbă întregul înțeles al cuvintelor respective. Uneori, cuvintele nostre spun una, iar tonul spune alta. Transmitem mesaje cu dublu înțeles. De obicei, partenerul le interpretează în funcție de tonul vocii și nu de cuvintele pe care le folosim.

O afirmație precum: ”Mor de nerăbdare să spăl vasele diseară”, rostită pe un ton batjocoritor, nu va fi percepută niciodată ca o expresie a iubirii. Pe de altă parte, putem împărtăși suferința, durerea și chiar mânia într-o manieră pozitivă, acest lucru devenind o expresie a iubirii. O afirmație precum: ”Sunt dezamăgit și rănit că nu te-ai oferit să mă ajuți în seara asta”, rostită pe un ton deschis și blând, poate fi o expresie a iubirii. Persoana care vorbește vrea să-i transmită celuilalt ce simte. Împărtășindu-și sentimentele, ea face un pas spre consolidarea relației. De fapt, încearcă să aducă în discuție o problemă și să găsească o soluție. Aceleași cuvinte, dar spuse pe un ton aspru, răstit, nu mai reprezintă o expresie a iubirii, ci devin osânditoare.

Contează foarte mult cum vorbim. Un înțelept spunea cândva: ”Un răspuns rostit pe un ton blând poate adesea să întoarcă mânia din drum”. Dacă partenerul este mânios și supărat și-ți aruncă două-trei vorbe grele, iar tu vrei să-i răspunzi cu iubire, nu trebuie să-i vorbești la fel, ci pe un ton blând. Este bine să privești ceea ce-ți spune ca pe o informație referitoare la sentimentele lui. Lasă-l să-ți spună ce-l doare, ce-l supără și cum percepe el lucrurile. Încearcă să te pui în situația lui și să vezi lucrurile din perspectiva sa, iar apoi spune-i cu blândețe, că-l înțelegi. Dacă ai greșit cu ceva față de el, măturisește-ți greșeala și cere-ți iertare. Dacă partenerul percepe lucrurile diferit față de cum le justifici tu, explică-i totul pe un ton calm. Este bine să fii calm și împăciuitor, nu să-ți impui punctul de vedere ca singura cale logică de interpretare a situației date. Așa iubesc oamenii maturi. Aceasta este iubirea la care ar trebui să aspirăm, dacă vrem o căsnicie împlinită.

În dragoste nu este sănătos să ținem evidența greșelilor celuilalt. În dragoste nu e bine să ne legăm mereu de greșelile din trecut. Nimeni nu-i perfect. În căsnicie, nu facem întotdeauna ceea ce-i mai bine și nici ceea ce s-ar cuveni. Uneori, facem și spunem lucruri care îi rănesc pe partenerii noștri. Nu putem șterge trecutul cu buretele. Putem doar să-l acceptăm și să ne recunoaștem că am greșit. Putem să ne cerem iertare și să încercăm să acționăm altfel în viitor. Asta-i tot ce putem face pentru a îndrepta răul cauzat partenerului: să recunoaștem că am greșit și să ne cerem iertare. Odată ce partenerul face o greșeală pe care o mărturisește și pentru care își cere iertare, avem două posibilități: să ne facem dreptate sau să iertăm. Dacă alegem să-l judecăm pe celălalt și căutăm cu orice preț să îi plătim cu aceeași monedă, ne transformăm în judecători, iar partenerul devine inculpat. În acest context, apropierea este imposibilă. În schimb, dacă alegem să iertăm, avem șanse să ne apropiem unul de celălalt. Iertarea este un fel de a iubi.

Este surprinzător cât de mulți oameni își strică ziua de azi pentru greșelile de ieri. Ei insistă să readucă în discuție greșelile din trecut și în felul acesta își prelungesc nefericirea, când ar putea foarte bine să fie fericiți.

”Nu-mi vine să cred c-ai făcut una ca asta! Mă îndoiesc că o să te pot ierta vreodată. Nici nu-ți dai seama cât mă doare. Nu înțeleg cum poți să stai așa, indolent, după tot ce mi-ai făcut. Ar trebui să te pui în genunchi și să-mi ceri iertare. Mă îndoiesc c-o să te pot ierta vreodată”. Aceste vorbe nu exprimă iubire, sunt resentimentare și scot la iveală nevoia de răzbunare.

Dacă vrem să avem o relație strânsă, este necesar să ne cunoaștem dorințele reciproc.

Cea mai bună soluție, în ceea ce privește greșelile din trecut, este ca acestea să rămână de domeniul trecutului. Da, partenerul a greșit. Uneori, greșelile lui te-au îndurerat. Și poate că resimți durerea chiar și acum. Dar și-a recunoscut vina și și-a cerut iertare. Nu putem șterge cu buretele ce s-a întâmplat înainte, dar putem accepta că acest lucru ține de domeniul trecutului. Putem alege să trăim în prezent, fără să ne mai gândim la neajunsurile zilei de ieri. Iertarea nu este o simplă atitudine, este o formă de implicare. Reprezintă alegerea de a te arăta îngăduitor și de a nu-i purta pică celui care te-a jignit. Iertarea este o expresie a iubirii. „Te iubesc, țin la tine și aleg să te iert. Chiar dacă încă mai sufăr, nu voi permite ca lucrurile din trecut să se strecoare între noi. Sper să învățăm ceva din această experiență. Într-adevăr, ai greșit, dar asta nu înseamnă că ești un ratat. Ești partenerul meu și vom merge împreună mai departe”. Asta înseamnă să încurajezi pe cineva prin vorbe rostite pe un ton frumos.

Vorbele rostite cu politețe

În dragoste, cerem lucruri, dar nu poruncim. Când îi poruncești ceva partenerului, tu devii părintele, iar celălalt, copilul. Părintele îi spune copilașului de trei ani ce se cuvine să facă; de fapt, ce trebuie să facă. În cazul unui copil, e indicat să procedezi așa, pentru că la trei ani, el nu știe încă să navigheze pe înșelătoarele valuri ale vieții. În căsnicie suntem însă egali. Suntem amândoi adulți. Sigur că nu suntem perfecți, dar suntem oameni mari și în plus, parteneri de viață. Dacă vrem să avem o relație strânsă, trebuie să ne cunoaștem dorințele reciproc.

Felul în care ne exprimăm dorințele este extrem de important. Dacă le rostim ca pe niște porunci este imposibil să creăm o apropiere în cuplu. Partenerul se va înstrăina. Atunci când ne facem cunoscute nevoile și dorințele ca pe niște simple rugăminți, este necesar să furnizăm câteva puncte de reper, iar nu să dăm ultimatumuri. Bărbatul care spune: ”Mai știi plăcinta aia cu mere pe care ai făcut-o…ai putea să mai faci una și săptămâna aceasta? Îmi place foarte mult!” îi transmite, practic, soției cum să arate că-l iubește, deci cum să se apropie de el. Pe de altă parte, bărbatul care spune: ”N-am mai mâncat o plăcintă cu mere de când s-a născut copilul. Bănuiesc că, până nu face optsprezece ani, n-ai de gând să mai faci alta!”, nu se comportă ca un adult, ci ca un adolescent. Partenerii care-și dau comenzi nu au cum să se apropie unul de altul. Femeia care spune: ”Crezi că în week-end-ul acesta ai putea să cureți și tu șanțul din fața casei?” își exprimă iubirea printr-o doleanță. Dar cea care spune: ”Dacă nu cureți șanțul, buruienile astea or s-ajungă până-n casă! Deja-s mai mari ca gardul!” este o femeie care nu-și mai iubește partenerul. Este numai o mamă dominatoare.

Rugându-ți partenerul să facă un lucru, îi recunoști, de fapt, valoarea și talentul. Practic, îi arăți că are o calitate sau că poate face un lucru valoros pentru tine. Însă atunci când îi poruncești ceva, te transformi din iubit în tiran. Soția nu se va mai simți îmbărbătată, ci subestimată. Exprimarea unei rugăminți îi lasă celuilalt posibilitatea alegerii. Partenerul poate alege să-ți îndeplinească sau nu rugămintea. Iubirea este întotdeauna consecința unei alegeri. De aceea și are atâta substanță. Când partenerul mă iubește atât de mult, încât îmi îndeplinește rugămințile pe care i le comunic într-un mod înțelegător, înseamnă că-i pasă de mine, că mă respectă, că mă admiră și că vrea să facă ceva prin care să mă mulțumească. Nu putem să-i dăm comenzi partenerului, iar apoi să ne așteptăm să fim iubiți. Soțul poate să asculte poruncile soției, dar asta nu înseamnă că o iubește. Face totul de teamă sau pentru că se simte vinovat ori în alt fel, dar nicidecum pentru c-o iubește. În concluzie, rugămințile pot fi o expresie a iubirii, pe când poruncile nu.

Leave A Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *